Misterioasele civilizații paleoastronautice: Omul a construit avioane și a zburat încă din cele mai vechi timpuri

În anul 1969, într-o zi, când se afla în subsolul Muzeului de Antichități din Cairo, egiptologul Khalil Messiha a fost intrigat de un obiect neobișnuit. Acesta se afla pe fundul unei cutii pline de praf pe care scria pasăre și avea numărul de înregistrare 6347, aripile drepte, linia aerodinamică, ampenajul vertical și coada nu aveau nimic dintr-o pasăre.

Cercetând registrele muzeului, a aflat că strania pasăre data din anul 200 î.Hr., și fusese descoperită într-un mormânt de lângă un sat egiptean, în anul 1898. Stupefiat, Messiha a constatat că obiectul nu era o pasăre ci modelul la scară redusă a unui planor vechi de 2000 de ani.

Modelul avea o lungime de 18 centimetri, greutatea de 32 de grame și respecta principiile aerodinamicii.
Pe lângă acestea planorul zbura în momentul în care era lansat în aer.

Obiectul avea o spărtură în partea inferioară a cozii și este posibil să fi fost echipat cu un mecanism de autopropulsie.

Egiptenii nu sunt singurii care ne-au lăsat vestigii ce ne dau de înțeles că aviația exista deja. A fost descoperit un text babilonian care ne explică modul de construire și pilotare a unui avion.

Vechi de 5000 de ani, textul conține numeroase noțiuni de mare acuratețe referitoare la părțile din cupru și grafit al unui avion și descrie efectele de frânare ale aerului asupra stabilității aparatului.

În anul 468 î.Hr., matematicianul grec Archytas din Tarent a trecut de la teorie la cercetarea aplicată și a realizat un porumbel din lemn care zbura.

Porumbelul era acționat de un mecanism intern compus dintr-o contragreutate și asistat de un agent propulsor care a rămas necunoscut. Se presupune că a fost aplicat principiul propulsiei cu jet de aburi.

Tăblițe chinezești din bambus vechi de 2000 de ani povestesc cum împăratul Shun, care a domnit în anul 2208 î.Hr., a construit o mașină zburătoare ca să scape de un complot. El a experimentat o parașută rudimentară care l-a ajutat să scape cu viață.

Cea mai surprinzătoare istorisire despre tema aviației este una dintre legendele indiene. Celebra operă Mahabharata, epopee scrisă în secolul al IV-lea î.Hr., vorbește despre un car aerian ale cărei coaste de metal erau prevăzute cu aripi.

În textele hinduse, avionul care se deplasează cu forțe proprii este numit vimana. În aceste texte găsim următoarea frază, corpul este rezistent și solid, cioplit din lemn ușor, iar aripile se vor desface.

Motorul cu mercur va fi plasat înăuntru, iar deasupra, sistemul metalic de combustie. Se mai vorbește despre energia latentă conținută de mercur.

Ramayana, un lung poem epic din secolul al III-lea î.Hr., descrie un avion circular cu punte dublă, prevăzut cu hublouri și o cupolă, care evocă, de asemenea, faimoasele farfurii zburătoare.

Poemul menționează că, grație unui carburant compus dintr-un lichid galben, aparatul putea zbura cu o viteza vântului și atât de sus, că oceanul părea o piscină pentru copii. Avionul putea să staționeze pe cer și să se mențină în aer.